Feeds on
brlmnd 
yahoo.com
+40 723 372 137
definiton of love ?
To love for me is a necessity. But looking forward from this necessity I think is something beyond it. That something I think is actually the result of some strong feelings that goes to fulfill a function that i will call “The one”� (the most loved, appreciated, etc).
All this intense feelings, witch we call them love, goes at the end to the practice of the function I mentioned earlier. This function is a necessity. This necessity comes from our emotional configuration , configuration that comes from the love of our mother and father (and from the ones who surrounds us, but the most important one is the love of our mother and father).
From what I’ve heard, felt, never the love of a mother can be the same with the love of the father and vice-versa. With this love that we receive from our parents we become normal emotional. This normal has to be good for us, because is both cases we receive love (can be situation with just one parent , or none)… of course, as I said earlier it will be differences between the amount of love that is given by them. The love we feel that is the best for us we shall wanted from the other parents also.
After we came to a normal we will multiply with the relationship that surrounds us. Not only the relationship with out friends, husband, wife,� but with out kids also. In all the relationships we tend to be more and more appreciated and in the day to day activity.
From all this the only thing that comes up is that love is nothing else then an exchange of feelings for the practice of finding The one.
- May 12, 2007
- psychic
Trairi afective..te referi ca deja am trait asta si ne dorim in continuare constant lucrul asta ?Dar daca eu sunt orfana si crescuta la un orfelinat ?Si acolo nu am aceste trairi..banuiesc…cum as putea eu sa mi le doresc ?Ai zis si tu in paranteza dar n-ai dat o solutie pentru asta.Si nu cred ca e vorba ca nu exista cantitativ aceeasi dragoste din partea ambilor parinti , ci fiecare iubeste in felul lui…in primul rand unul e barbat si celalalt femeie si apoi depinde de caracterul fiecaruia,cat de deschis si cat de bine manifesti ce simti…sunt persoane care arata si persoane care nu pot arata…..dar ce parinte nu-si iubeste copilul ?Rare cazuri.Dar exista dragoste materna, dragoste cu conotatii erotice,dragoste din prietenie…toate zici tu ca se dezvolta din dragostea primita de la parinti si cei din jur ?eu zic ca iubirea este partea pozitiva dintr-un om.si nu e atat de strans legata de ce primesti de la parinti.Personalitatea unui copil se formeaza in jurul varstei de 3 ani si pana atunci copilul este dependent de parinti sau cel mai des ,doar de unul dintre ei…si normal ca manifesta ce vede…insa la varsta de 3 ani,copilul este introdus in colectivitate,primeste exemple negative sau pozitive de la educatoare,ingrijitoare,colegii de grupa,copiii din parc,rude..si asa i se formeaza personalitatea si-si stabileste el anumite cerinte ulterioare,reguli…si mai tarziu intervine autoeducatia care poate fi constructiva sau dezastruoasa…Dar totusi cred ca un om rau poate fi imblanzit prin iubire,i se extrag sentimentele pure din suflet…numai ca ,sa iubim avem de nevoie de iubire…sa fiu buna,trebuie sa fii bun cu mine…deci depinde de noi,de cat vrem noi,nu cred ca de ce ofera mama si tata in doi ani…de la 0-2 ani…cred eu….
da, ne formam dupa trairi afective. Am scris in paranteza pentru ca este foarte mult de zis asa ca am simplificat cat am putut, atat cat sa se inteleaga idea in sine. nu am zis ca nu-si iubeste parintele copilul.. ci se comporta in felul in care a perceput el ca e normal, nici pe departe nu zic ca un parinte nu`si iubeste copilul.
Personalitate unui copil, zic eu, incepe sa se formeze din primele lui luni de existenta
si eu zic ca nu…..ci de la 3 ani,ma rog poate n-am invatat eu cand trebuia,ce trebuia….constiinta lui exista in primele luni?…..da..trebuie o explicatie si pentru”de unde vine iubirea ” asta si in lipsa de alta mai plauzibila recurgem (mereu) la geneza si ereditate…si pana la urma putem spune cred ca toate sentimentele sunt in functie de mama si tata,asta zici tu,ca iubirea e un sentiment…eu de exemplu sunt mai toleranta decat mama si mai buna cu cei din jur,mai putin invidioasa(sau deloc)…(exemplu)…oare prin ce sentimente de la cine am simtit eu ca asta este normalul?….e vorba de un cumul de experienta” …si de materialul divin….caracteristici ale continentului,tarii,zonei..in care locuim…..
Auzi Adi….dar iubesti?acum?daca zici ca e o necesitate…
deviezi de la post..
verificam daca astea sunt convingerile tale sau doar faci conversatie;))…
experienta e secreta :p vrei sa stii tu tot
Buna tutror… Am si eu o intrebare la subiectul asta {din punctul meu de vedere} care este foarte complex, nu vreau sa complic situatia si sa pun iar lemne pe foc
. De ce iubirea este strans legata si de suferinta, durere?
Parerea mea e ca nu poate exita stare de bine (respectiv de a iubi) fara starea de rau (adica de a sufersi)
Ca sunteti voi barbatii rai!>:P…:d….
Well in my opinion … love can be in 3 ways: - the love we recieve from our parents (and is diferent because we all love in diferent ways and also because one is man and one woman and they feel and think diferent), - the love of our friends and the ones who surrounds us, - and the last one is the one we can control less, she comes when we less expect and dose not ask permition to enter in our hearts, but is also the one that make us feel complete and also make us suffer is she comes in the wrong moment or the wrong person.
But about this things we can talk all day and we all might see this in diferent ways because it depends alot of our experiences, so keep up with the good work and i might say thet i saw something at you, i dont say is good or bad , but at all the things u say u bring in the discution the parents, but it just might be your opinion and nothing under that. Take care, bye